Situat în sud –estul României, ocupând o însemnată parte din subdiviziunea estică a Câmpiei Române, Bărăganul, judeţul Ialomiţa este una dintre cele mai vechi unităţi administrativ teritoriale ale ţării. Suprafaţa totală a judeţului este de 4453 km2 ; adică 1.9% din suprafaţa totală a ţării. La 31 decembrie 2013, organizarea administrativă a teritoriului acestui judeţ era următoarea: 7 municipii şi oraşe ( din care 3 municipii) , 59 comune şi 127 de sate. Reşedinţa judeţului este municipiul Slobozia. Judeţul se învecinează cu judeţele: Prahova, Buzău, Brăila (la nord), Constanţa ( la est) , Călăraşi (la sud) şi Ilfov ( la vest).
Acest teritoriu se află la interferenţa unor vechi rute comerciale care-i dau şi acum caracterul de zonă de tranzit între Orient (prin Constanţa) şi Occident. Judeţul Ialomiţa este străbătut de cursul inferior al râului cu acelaşi nume, dar şi de fluviul Dunărea, între braţele sale Borcea şi Dunărea Veche aflându-se o mare suprafaţă cu potenţial agricol ridicat.
Forma de relief dominantă este câmpia , la ea adăugându-se lunca Dunării şi lunca Ialomiţei.
Clima judeţului este continentală, caracterizându-se printr-o amplitudine termică anuală şi diurnă relativ mare şi prin cantităţile reduse de precipitaţii: în ultimii 3 ani fenomenul specific zonei fiind seceta prelungită cu efecte negative asupra ciclului vegetativ al plantelor.
O altă caracteristică a climei judeţului Ialomiţa o constituie regimul vânturilor , direcţiile lor predominante fiind din nord –est şi nord.
Reţeaua hidrografică a judeţului este reprezentată de fluviul Dunărea cu braţul Borcea şi Dunărea Veche, râurile Ialomiţa şi Prahova, lacurile ( Piersica, Banţu), lacurile de albie ( Amara) şi limanurile fluviatile(Iezer, Strachina, Fundata, etc.).
Descoperirile arheologice atestă că acest teritoriu este locuit continuu încă din paleolitic , uneltele şi obiectele găsite la Coşereni, Borduşani, Săveni şi Dridu demonstrând acest lucru.
Urme de materiale specifice culturii neolitice s-au găsit în 15 localităţi ialomiţene. Epoca bronzului arată că purtătorii acestei culturi, care au trăit pe teritoriul actual al judeţului Ialomiţa, practicau agricultura, olăritul , prelucrarea pietrei şi bronzului, aveau legături semnificative , inclusiv culturale, cu lumea heladică şi miceniană. Mai târziu, prezenţa sciţilor este dovedită de descoperirile făcute la Hagieni şi Ograda. Populaţia geto- dacă din această zonă a avut legături strânse cu tracii din dreapta Dunării, cu grecii, dar mai ales cu cetăţile de pe malul Mării Negre: Histria, Callatis, Tomis. Cercetările arheologice efectuate în Ialomiţa au pus în evidenţă existenţa a 48 de aşezări getice, situate pe principalele cursuri de ape curgătoare: Ialomiţa, Braţul Borcea şi Prahova, precum şi în jurul lacurilor Dridu, Fundata, Amara şi Strachina.
Cea mai reprezentativă este cetatea fortificată de la Piscu Crăsani, între satele Copuzu şi Crăsani, comuna Balaciu, pe malul drept al râului Ialomiţa. Istoricul Vasile Părvan afirmă că acesta este HELIS , celebrul oraş antic. Colonizarea Daciei de către romani are şi aici numeroase urme arheologice , în peste 30 de aşezări . Cea mai importantă se află la Dridu, ajunsă reşedinţă domnească temporară în secolul al XVI- lea.
Subsolul judeţului este sărac în resurse minerale, totuşi prospecţiunile geodezice au condus la descoperirea unor zăcăminte de petrol şi gaze naturale în perimetrul Urziceni – Colelia – Grindu care sunt deja în exploatare. Pentru perioada feudalismului timpuriu ( sec. VI – XIV) au fost semnalate, în urma cercetărilor, 30 de așezări, printre care amintim: Dridu, Oraşul de Floci (1431), Alexeni (1431), Stelnica, Borduşani, Făcăeni, Vlădeni, Frăţileşti (1467), Slobozia (1514), Feteşti (1528), ş.a.
Orașul de Floci, prima capitală a Ialomiţei, devine în sec. XVI – XVII un important centru economic, politic și cultural al Țării Românești. Aici s-a născut în anul 1558, cum consemnează cronica lui Radu Popescu, cel ce avea să fie numit Mihai Viteazul, unificatorul celor trei provincii românești : Țara Românească, Moldova și Ardealul.
În secolul al XIX -lea se accentuează popularea Bărăganului, cu numeroase stâne, târle, armane, multe dintre ele transformate mai apoi în sate. Dar cele mai multe sate au apărut ca urmare a împroprietăririi țăranilor cu pământ în anii 1864, 1881, 1921, 1945, : Scânteia, Grivița, Amara, Gheorghe Lazăr, Gheorghe Doja, Tovărăşia, Munteni-Buzău, Movila, locuitorii fiind din Ialomiţa, dar mai ales din județele Brăila, Buzău, Prahova, Dâmboviţa, sau din sudul Ardealului.
Perioada 1945-1989 este marcată la începutul ei de dictatura militară şi apoi de cea comunistă, când tradiţiile democratice au fost înlocuite și în Ialomiţa cu structuri administrative, economice și politice impuse după modelul sovietic. A fost etatizată întreaga economie și cooperativizată agricultura. Obiectiv privind realitatea istorică, nu se poate să nu remarcăm faptul că Ialomiţa a trecut prin profunde transformări economice-sociale marcate prin industrializarea accentuată și schimbarea structurii şi repartizării sociale a populaţei judeţului.
Muzeul Județean Ialomița a fost înființat în a doua jumătate a deceniului șapte al secolului al XX-lea, când prin Legea din 17 februarie 1968 privind organizarea administrativă a teritoriului țării noastre, județul Ialomița a fost reînființat cu reședința la Slobozia. La acea vreme sediul muzeului se afla la Călărași, într-un imobil monument istoric unde funcționa cu o secție de istorie-arheologie.
Muzeul Județean Ialomița are sediul central în municipiul-reședință de județ Slobozia iar în teritoriu funcționează cu următoarele secții:
Conacul Bolomey—monument istoric de arhitectură (comuna Cosâmbești);
Baza de Cercetare și Expunere Muzeală Orașul de Floci (comuna Giurgeni);
Baza Arheologică Po
pina-Bordușani (comuna Bordușani);
Așezământul de Artă și Cultură Religioasă Maia-Catargi (comuna Maia);
Colecţia Costică Acsinte conţine un număr de aproximativ 5000 de negative fotografice pe plăci de sticlă, un număr mult mai mic de planfilme şi un număr necunoscut de printuri fotografice – multe dintre ele aflate la familiile persoanelor ce au fost fotografiate de către Acsinte. Majoritatea printurilor poartă pe verso ştampila studio-ului „Foto Splendid Acsi
nte“.
În anul 2013 a fost iniţiat un proiect de digitizare al operei fotografului, actualmente în domeniul public, cursul acestuia putînd fi monitorizat pe site-ul dedicat proiectului. Fotografiile digitale se regăsesc şi în Flickr Commons.
Muzeul Național al Agriculturii, situat în Slobozia, a fost înființat în martie 1996, fiind singurul muzeu de acest fel din România. Din patrimoniul muzeului fac parte:
- Biserica de lemn Sfîntul Nicolae – situată în curtea muzeului;
2.Ferma model Perieți;
3.Moară cu pietre pentru măcinat grâu și porumb “KORONA” – Paloș, județul Brașov;
4.Moară țărănească cu pietre – Buceș, județul Hunedoara;
5.piuă pentru finisat postavul – Dănicei, județul Vâlcea.
Parcul muzeului are o suprafață de 17.000 mp și cuprinde variate specii dendrologice.
Casa Memorială „Ionel Perlea” din comuna Ograda, judeţul Ialomiţa, este cea în care s-a născut unul dintre cei 
mai mari dirijori ai secolului XX, Ionel Perlea (1900-1970), cel care alături de George Enescu şi Dinu Lipatti reprezintă marele renume internaţional al vieţii muzicale româneşti.
